„There's always gonna be another mountain, I'm always gonna want to make it move (The Climb)“

Scoala mamelor de fete

de

Mama&FiicaMake-up

Am vazut pe Facebook multe comentarii controversate aparute de pe urma unui articol postat de o doamna pe blogul sau, prin care aceasta ne spune, si chiar ne subliniaza, cat de „nocive” sunt pentru viitoarele generatii apucaturile copiilor care se machiaza, care obisnuiesc sa se aranjeze apeland la mijloace „necopilaresti” si sa se imbrace prea modern.

Sunt multe comentarii pro si contra articolului, opinii venite din partea adultilor, a mamicilor si ne-mamicilor din Romania, si mie mi s-a parut foarte interesant sa vad ce spun unii si altii.

Dar pentru inceput, va voi spune ce am inteles eu… Eu am inteles ca orice tip de activitate, sa ii zicem cosmetica, este considerata gresita si daunatoare pentru o fata prea tanara; ca fetele, in momentul in care isi pun o bluza sau niste pantaloni mai mulati, au in cap dorinta de a fi sexy si de a isi cauta iubiti; ca noua generatie de copii este inculta, deoarece nu a citit „Neamul Soimarestilor”; bineinteles, mai sunt si multe alte afirmatii pe care eu le-am resimtit ca fiind rautacioase si nu am fost de acord cu ele. Ideea articolului in sine cred ca avea ca scop declansarea unui semnal de alarma si, foarte bine, asta a facut. Insa, per total, nu mi se pare nimic altceva decat o mare exagerare sa le ceri copiilor din ziua de azi sa traiasca rupti de lumea ce ii inconjoara si de beneficiile vremurilor moderne.

Traim inca de mici inconjurate de femei cochete, iar mamele noastre ne spun constant ca trebuie sa fim ingrijite, sa mirosim frumos, sa fim frumos pieptanate, sa nu purtam haine sifonate sau neasortate – mai pe scurt, sa fim aranjate. In fiecare zi, le vedem pe mamele noastre, pe prietenele lor si chiar pe bunicile sau matusile noastre aranjandu-se cat mai mult cu putinta. Pentru ele e ok sa fie business-woman, sa isi aleaga cu grija tinute smart-casual sau rochii de seara, machiaje si parfumuri scumpe sau chiar sa se declare fashioniste si sa le admire lumea pentru asta. Ce e in neregula ca si noi, fetele, sa invatam ca trebuie sa aratam cat mai bine in fiecare zi? Daca vreau sa arat foarte bine pe strada sau la scoala, nu inseamna ca voi fi machiata in exces si cu buricul la vedere, dar e foarte posibil sa fac apel la cateva trucuri de ingrijire si la cateva produse cosmetice.

Toata aceasta mare tevatura legata de machiaj este extrem de interesanta si naste multe controverse. Eu, personal, in fiecare zi in care fac ceva in public sau in care chiar merg la scoala, ma dau cu putin fond de ten. Nu stiu ce parere v-ati creat despre mine, dar mie nu mi se pare ca am un aer de delincventa care se machiaza strident si se imbraca vulgar. Bineinteles, nu sustin ca trebuie sa machiem si sa pensam copiii de la zece ani dar, la un moment dat, o sa o faca. Totul vine treptat. Poate sa fie in joaca sau dintr-o nevoie. Pe la 11-12 ani fetelor (dar si baietilor), din cauza schimbarilor varstei, incep sa le apara primele semne ale acneei. Majoritatea copiilor din ziua de astazi sunt extrem de rai si de cruzi, mi s-a intamplat chiar mie sa ma trezesc ca vreun coleg prost crescut rade de mine pentru ca am cateva cosuri, iar pentru a evita asta, in afara faptului ca am mers la medic si la estetician (si, datorita ingrijirii primite la Careless Beauty by Elena Oancea, aproape am scapat de tot de aceasta problema) am invatat sa folosesc putin corector sau fond de ten pentru a ascunde niste semne pentru care nu aveam chiar nicio vina. In plus, eu am invatat ca produsele cosmetice nu dauneaza semnificativ, atata timp cat in fiecare seara si, de ce nu, dimineata, ne curatam tenul foarte bine. Partea asta vine, deci, dintr-o necesitate. Eu chiar nu cunosc fete cu ten perfect care sa si-l acopere. Mai incolo, dupa ce mai cresc, poate vor vrea sa isi accentueze niste trasaturi frumoase, nu neaparat cu blush sau fard de pleope, dar sigur cu mascara, care e un produs cu efect minunat. Si la partea cu pensatul este la fel –  de la o varsta care difera de la om la om, devine necesar, asa cum, pe masura ce crestem, ne obisnuim sa folosim putin gloss, un strop de parfum… In materie de ingrijire si infrumusetare, nu este ca la permisul de conducere pe care ni-l putem lua doar de la optsprezece ani. Nu exista permis pentru folosirea rimelului si sunt sigura ca adolescentele care il folosesc nu il poarta cu intentia de „a agata” baieti, cel putin nu cele pe care le cunosc eu, ci doar pentru a se simti ele bine. Pana la urma, asta conteaza cel mai mult, sa te simti bine in pielea ta, sa fii sigur pe tine si increzator, nu-i asa?

Hainele, iarasi, sunt un factor important in parerile pe care si le fac oamenii despre noi. Este un proverb, „După coajă se vede pomul, după haină, omul.”. Cu toate ca nu sunt in totalitate de acord cu el, lumea pare ca il urmeaza. Tot in articolul controversat despre care va ziceam la inceput am gasit mustrari la adresa parintilor care isi lasa fetele sa poarte pantaloni mulati. Nu prea inteleg de ce ar fi ceva gresit, atata timp cat toata lumea ii poarta de ani de zile, chiar si cei nu tocmai zvelti, fara sa se fi intamplat ceva grav din cauza lor. Nici nu pot zice ca te fac sa arati mai provocator. Poate la un moment dat erau priviti astfel, dar vremea aceea a trecut de mult, deoarece, asa cum am zis, acum si bunicile ii poarta si multora le sta chiar bine.

Am auzit de multe ori doamne care rad de fetele care se considera „cool”. Eu nu rad de doamnele mai in varsta care sunt „fashioniste”, nici de „trendy-ladies” – le inteleg si le sustin, si cred ca pot sa ma mandresc cu faptul ca sunt „cool”, atata timp cat asta inseamna ca sunt un copil bun, harnic, cu note bune, dar care se si imbraca frumos, citeste carti in engleza, asculta muzica buna si arata ingrijit intotdeauna. Nu port sosete albe si guleras apretat, ci pantaloni scurti sau rochii, putin parfum si fond de ten, iar parul mi-l ondulez cateodata, fiindca asa e cool in generatia mea. De ce sa condamnati ceea ce voi nu ati facut doar fiindca ati prins alte vremuri?

Eu cred ca fiecare mama, daca e deschisa, buna, iubitoare, invata sa isi sfatuiasca copilul de bine. Pana la urma, tot ce vrea e ca fata ei sa fie fericita, frumoasa si implinita. Nu cred ca exista vreo mama care vrea raul copilului ei. Si mai cred ca o relatie mama-fiica se construieste pe baza intelegerii si invatarii venite si dintr-o parte, si din alta. Eu cred ca sunt o norocoasa, dar nu toate prietenele mele sunt… Asa ca ma gandesc uneori ca ar fi buna si o scoala a mamelor, la care sa predam noi, fiicele 🙂

P.S. Ma pregatesc cu mari emotii sa plec la sfarsitul saptamanii viitoare in tabara din Marea Britanie, Academic Summer, o tabara gasita cu ajutorul IntegralEdu, si promit sa fiu atenta cum sunt vazute asemenea lucruri si acolo si sa revin asupra acestui subiect.

 

 

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Adolescentisme

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title