„There's always gonna be another mountain, I'm always gonna want to make it move (The Climb)“

Scoala romaneasca: noroc si nenoroc

de

Intram in a sasea saptamana de scoala de la inceperea noului an scolar si deja s-au intamplat extrem de multe. Binteinteles ca in prima zi nu am facut decat o reuniune cu diriginta noastra si colegii, i-am ascultat pe directori si pe alti profesori ai scolii tinand discursuri incurajatoare, in care ne ureaza un an nou scolar bun si ne sfatuiesc sa invatam si sa ne comportam exemplar, dar si descurajatoare, in care amintesc copiilor de a 6-a, a 8-a, si a 12-a ca au niste examene importante de sustinut la sfarsit de an, spunanandu-le cat de greu va fi si cat de important este anul acesta. Partea descurajatoare din discurs nu este chiar atat de demoralizanta, dar, fiind clasa a 8-a, nici nu prea m-a inveselit.

Personal, nu prea imi place sistemul educational din Romania. Ni se predau lectii peste lectii, una dupa alta, stam cel mult trei ore pe fiecare lectie, si dupa ni se spune: „invatati!”. Cum este posibil sa ti se predea o lectie, sa zicem la matematica, materie care nu este punctul forte al multor copii, si sa ti se spuna sa o inveti?

Dar daca nu ai inteles lectia? Atunci rogi profesorul sa iti explice din nou si se pot intampla trei lucruri: 1. Chiar sa fie un profesor bun, intelegator, si sa iti explice pana pricepi, pentru ca vrea sa pleci din clasa cu lectia invatata cat de cat, pentru ca accepta ca nu toti au mintea formata pentru matematica; 2. Sa tipe la tine ca la un obiect fara sentimente si sa iti spuna ca esti un incompetent caruia nu ii merge mintea; 3. Sa iti zica sa faci meditatii cu el, contra cost, ca doar nu altfel, pentru ca se pare ca nu ai capacitatea de a intelege totul in clasa.

Pot garanta ca toate cele trei variante sunt 100% adevarate, pentru ca le-am adunat in mintea mea si sumarizat pe blog din „povestioarele” prietenilor mei din alte scoli, unii cu profesori mai buni, altii cu profesori mai nebuni. In principal, depinde de ce noroc ai. Asa se intampla la majoritatea materiilor, multumesc lui Dumnezeu ca nu la toate, pentru ca depinde foarte mult si de profesorul care iti preda.

Eu sunt acum in cea de-a treia mea scoala si m-am mutat din toate cele precedente dintr-un motiv intemeiat. Din ultima scoala m-am mutat dintr-o pasiune pe care voiam sa o aprofundez si sa o studiez, muzica, dar din niciuna dintre ele pentru ca se preda intr-un ritm prea alert sau pentru ca eram jignita de alti copii. Dar stiu copii, fosti colegi de clasa cu mine, care s-au mutat in alte scoli exact din aceste motive, ei nu „au rezistat”. Avem copii printre noi care au tot felul de probleme, unii copii sunt dislexici, altii sunt usor autisti, altii au sindromul down sau ADHD, altii sunt in scaun cu rotile si tot mai multi parasesc scolile speciale pentru a veni la o scoala de stat, dorind sa se integreze, sa nu mai fie priviti si tratati ca niste bolnavi. Acesti copii ajung in scoli obisnuite si ce li se ofera? Bataie de joc din partea copiilor si dispret si marginalizare din partea unora dintre cei ce ne invata si care nu inteleg ca noii veniti nu pot progresa la fel ca niste copii fara probleme. De multe ori, nici macar copiii fara probleme nu pot sa tina pasul cu modul de predare si cu sistemul de teste si teze si examene. De ani de zile copiii si parintii isi exprima nemultumirea – mai ales ca acum avem internetul la dispozitie si putem comunica atat de usor – si totusi, nimic nu se schimba. Sigur ca alaturi de elevii care asimileaza mai greu materia sunt si elevi geniali, buni la tot si toate, dar aceia sunt cu mult mai putini!

Un prieten de-al meu, fost coleg, s-a mutat anul trecut in Anglia, familia lui a decis ca acolo o sa le fie mai bine decat aici. Nu judec, sau ceva de genul asta, dar la noi in tara era un elev… mai slabut. In Anglia, insa, este cel mai bun din clasa la toate materiile care se predau si aici. Mi-a spus ca ei acolo fac matematica la nivel de clasa a IV-a romaneasca. Nu prea stiu ce sa deduc din asta, daca ei sunt in urma sau daca noi suntem cu muuult inainte, dar am auzit faptul ca elevii din alte tari merg cu mai mult drag la scoala; am constat si eu asta, pentru ca in vacanta de vara am fost in Academic Summer School, in Anglia, si am vazut cum se face scoala acolo. Este frumos, curat, interactiv, viu, vesel. Nu am de unde sa stiu daca asa este in toate scolile de acolo, dar in mod cert nu este ca la noi.

Inca ceva ce vreau sa punctez este nedreptatea cu care sunt oferite notele la scoala. Chiar de cand a inceput acest an scolar, am trecut printr-o serie de teste, ascultari si proiecte de prezentat. La una din ore, profesorul a pus niste intrebari la care am ridicat mana ca sa raspund. Stiam perfect raspunsul. Dar nu m-a ales pe mine sa raspund, a ales-o pe colega mea. A mai pus inca o intrebare la care am ridicat mana pentru a raspunde, dar doi colegi au strigat raspunsul corect, fara sa astepte sa fie numiti sau fara ca macar sa ridice mana. La urmatoarele intrebari, cei trei colegi au continuat sa strige raspunsurile pe care as fi putut sa le spun eu, dar, hey, eu am asteptat politicoasa sa fiu numita, asa cum este regula in scoala… La sfarsitul orei, colega care a fost numita in locul meu la inceput a capatat un mare 10, iar ceilalti doi au primit cate doua + -uri. Nu inteleg nici plusurile – ar fi trebuit sa ia minunsuri sau macar sa li se faca observatie pentru ca nu au respectat regulile orei. Ar fi trebuit sa astepte sa fie numiti sa raspunda si nu inteleg de ce colega mea a primit un 10 pe ceva ce stiam si eu sa raspund la fel de bine? De ce nu ne-a dat 10 la amandoua? Notele tin, deci, de noroc? Mie asta mi se pare o forma nedreapta de evaluare…

Dreptati si nedreptati se petrec zilnic in incinta scolilor, dar daca trecem peste toate astea, daca ne straduim sa vedem ce este bun, ar trebui sa multumim tuturor profesorilor ca macar au incercat, cat si cum au putut ei, sa ne dea cate putin din cunostintele lor. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca nu ne-am nascut intr-una din tarile sarace, sarace, in care oamenii nu au nici macar apa potabila, mancare, case, ce sa mai zic de scoli? Si, nu in ultimul rand, sa le multumim parintilor care au grija de noi, fac teme cu noi, muncesc pentru noi, ne dau de mancare tot ce e mai bun si ar merge desculti numai ca sa avem noi cu ce sa ne incaltam.De aceea, eu va spun ca merita sa semnalam nedreptatile si sa le indreptam. Dar sa facem asta fara sa fim rai, doar corecti. Pentru ca cel mai frumos si mai generos lucru este sa fiti buni! Fiti buni cu toata lumea, pentru ca nu stiti prin ce trec cei carora le aruncati cuvinte urate, nu stiti ce greutati au! Fiti buni chiar si atunci cand vreti sa fiti rai! Fiti buni mereu! PicsArt_1442249209165

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title