S-a dat startul sezonului festivalurilor, perioada mea cea mai asteptata din an! Pentru mine, sezonul a inceput la Iasi, la Afterhills Festival, unde, inca de cand s-a anuntat lineup-ul, am stiut ca trebuie sa ajung negresit. Nu o sa mint, nu stiam chiar foarte multe despre Afterhills, dar auzisem numai lucruri bune de la editia anterioara, iar in clipa in care am vazut scris „Tom Odell”, unul dintre artistii mei preferati, pe afis, am stiut ca un drum la Afterhills 2018 face parte din destinul meu.
Si asa a fost!
Afterhills a venit, si odata cu el, am venit si eu in Iasi, iar din clipa in care am pasit in spatiul festivalului am fost parca luata pe sus de vibe-ul bun al oamenilor si al locului. Au fost patru zile de concerte si patru seri cu apusuri splendide care au scaldat in lumina lor scena si pe noi, publicul fericit. Si chiar daca au fost mai multe scene interesante, recunosc ca am stat cel mai mult la Mainstage, unde au avut loc niste show-uri grozave sustinute de artisti precum Hurts, Tom Odell, Sunnery James & Ryan Marciano, romanii Robin & The Backstabbers, Alexandrina sau Suie Paparude. O idee foarte tare pe care nu am mai intalnit-o la niciun festival a fost scena de Stand-up Comedy, unde au venit unii dintre cei mai amuzanti oameni din tara asta – Micutzul, Ana Maria Calita si multi alti actori de stand-up care au adunat oameni din toata tara intr-un cort si l-au umplut cu hohote de ras.
Daca va intrebati, totusi, cum am reusit sa il intalnesc pe Tom Odell, asta va fi o poveste putin mai lunga si plina de vibe-uri de fangirl mai mult sau mai putin disperata. La unele festivaluri, cativa oameni de la redactia revistei si site-ului Tango-Marea Dragoste primesc acreditari de presa, iar la acest festival am fost si eu norocoasa din echipa delegata. Total random si fara sa stiu daca voi reusi sau nu, in calitate de membru al presei (dar marturisesc ca si in calitate de fana poate putin prea infocata) am incercat sa intru in backstage si… nici mie nu-mi vine sa cred ca am reusit. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit in culise, exilata intr-un colt alaturi de cativa fani pierduti, in cortul in care, pe o canapea, artistul se relaxa dupa spectacol.
Am stat ceva timp acolo pana cand, dupa vreo 45 de minute, Tom a venit spre coltul cu fani si a facut, rapid, niste poze cu ei. Pe unii ii imbratisa, cu altii doar isi facea niste selfie-uri, dar eu mi-am facut curaj si, in loc de asta, i-am intins mana si am facut cunostinta si i-am spus -adevarul!- cat de mult il admir si cum muzica lui m-a ajutat si m-a inspirat. Pe cat de curajoasa am fost la inceput, pe masura ce vorbeam, cadeam prada emotiilor si incepeam sa ma balbai si sa deviez de la subiect. Mai pe scurt, nu a fost un monolog de care sunt mandra. Dar artistul, generos, cum sunt toti marii artisti, mi-a raspuns prietenos ca se bucura mult ca i-am spus lucrurile acestea si ca genul asta de cuvinte si de ganduri bune il fac sa iubeasca si mai mult ceea ce face (si anume, completez eu, sa binecuvanteze planeta).
Dupa aceasta interactiune cu fanii, majoritatea eu plecat, iar Tom s-a intors in partea lui de camera. Dar eu nu eram deloc multumita de informatiile pe care reusisem sa le obtin, asa ca am ramas acolo pana cand, dupa doua ore, mi-am facut curaj sa ma duc eu la el. Si am facut, din nou, cunostinta, iar de data asta, am reusit sa fiu mult mai coerenta si sa ii pun niste intrebari mai mult sau mai putin pertinente. I-am explicat ca si eu studiez muzica si ca ii iubesc nu doar vocea, ci si cantecele pe care si le compune singur, asa ca l-am intrebat ce il inspira atunci cand compune si daca poate sa-mi dea vreun sfat mie si, implicit, tinerilor compozitori de peste tot. Mi-a spus ca pentru cantecele lui se inspira din viata reala, din ce traieste, ce simte, de la oamenii pe care ii intalneste, si mi-a spus ceva ce m-a impresionat foarte tare: ca uneori trebuie sa ti se franga inima daca vrei sa scrii un cantec de dragoste chiar autentic. Mi-a spus ca cel mai important lucru in arta este sa… asa cum a spus el, „stay true to yourself”. Atunci cand compui, dar si in general.
L-am intrebat despre muzica sa si daca are de gand sa lanseze ceva in curand. Mi-a raspuns ca da si ca intrebarea asta a avut un „good timing”, pentru ca, in doua saptamani, urmeaza sa lanseze muzica noua. Si, intr-adevar, chiar dupa doua saptamani de la intalnirea noastra, a lansat un nou single si a anuntat albumul care urmeaza sa iasa pe piata pe 16 octombrie 2018: Jubilee Road.
Am incheiat conversatia cu o poza (pe care urmeaza sa o inramez) si i-am multumim mult pentru sfaturi si pentru timpul acordat (iar fana din mine i-a multumit pentru simplul fapt ca a respirat langa mine).
Cam asa s-a terminat primul meu an la Afterhills Festival, in cel mai neasteptat si splendid mod posibil. Am scris despre asta si in revista noastra si, asa cum am marturisit de multe ori de cand m-am intors de la Afterhills 2018, abia astept anul viitor!
