„There's always gonna be another mountain, I'm always gonna want to make it move (The Climb)“

Zapada e de vina!

de

A venit iarna (inceputul perfect pentru o compunere a unui copil de clasa a treia)! In sfarsit pot sa spun asta fara nicio urma de indoiala! Aseara s-a dat startul unui cod rosu de ninsoare si viscol, iar eu, vorba aia, cu un ochi rad si cu altul plang.

De ce rad? Din cauza zapezii! Cand m-am trezit in dimineata asta si am tras cu ochiul pe geam, tot ce am vazut era alb, acoperit de zapada. Absolut tot. Copaci albi, pamant alb, acoperisurile caselor, si ele tot albe, masini albe, cainele vecinilor de vizavi era, culmea, tot alb (cu toate ca daca stau sa ma gandesc mai bine, asta nu e din cauza zapezii, insa nu putem fi siguri)! Totul arata asa de uniform, de pur si de intact, incat devenise comic! Pana la urma chiar este comic cum lumea poate fi atat de, din toate punctele de vedere, murdara, incat si Mama Natura incearca sa musamalizeze asta trimitand peste noi un val de puritate si de frumusete -care, ca veni vorba, se murdareste si el dupa ceva timp-, incercand sa curateasca si planeta, si pe noi.

De ce plang? Din cauza zapezii! Oricat de mult as iubi zapada, o urasc! Eu si zapada avem o relatie love/hate foarte complicata. Pe de-o parte, imi place sa o admir de la fereastra si sa fiu foarte cozy, in patul calduros, citind o carte buna sau uitandu-ma la un film – imi place sa simt iarna, la figurat, nu la propriu! Pe de alta parte, urasc sa infrunt temperaturile dusmanoase ale iernii si, odata cu ele, pe zapada alba si frumoasa, dar extrem, EXTREM de rece, care adesea imi urca pana la genunchi si imi trimite fiori reci in tot corpul!

Cand stau sa analizez bine situatia, zapada este de vina pentru tot! Ea e motivul pentru care ramanem, cel putin o data pe an, inzapeziti fara scapare; ea e motivul pentru care in fiecare iarna am vanatai pe picioare in urma cazaturilor de zile mari pe ghiciti ce!; ea e motivul pentru care la fiecare contact cu exteriorul ce dureaza mai mult de 7 minute am impresia ca nu mai am degete; ea e motivul pentru care am luat-o razna si am ajuns sa scriu un ditamai eseul despre ea – pentru ca, serios, cine mai face asta?!; ea e motivul pentru care ies cu familia in curte pentru a ne da pe improvizatia noastra de derdelus, dar tot ea e si motivul pentru care stam acasa in zilele ce urmeaza, in familie, „datorita” unei raceli colective; ea e motivul pentru care oameni de peste tot ies sa se joace cu bulgari de zapada, sa se dea cu sania; ea e motivul pentru care construim traditionalii oameni de zapada si tot ea e si motivul pentru care ne amuzam atunci cand nu gasim morcovi sau nasturi cu care sa ii ornam.

Zapada e de vina pentru toate si, totusi, parca nu e asa de rea…

Tag-uri:
· · · · · · · ·
Categorii:
Adolescentisme

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title