Am ajuns la Bucuresti sambata seara, pe la ora 20:30, ora Romaniei. Dupa ce mi-am luat bagajul si am iesit pe usa automata ce desparte pasagerii de cei dragi, care ii asteapta cu atata nerabdare si bucurie, l-am vazut pe tata. M-am dus si l-am luat in brate pentru ca nu il mai vazusem de aproape trei saptamani. Ceilalti copii care calatorisera cu mine in avion au facut acelasi lucru cu parintii lor care, ca si pe mine, ii asteptau cu mare nerabdare!
In avion am vorbit cu un cuplu de englezi, mai in varsta, care veneau sa exploreze cat mai mult Romania in toata splendoarea ei! Mi-au spus ca mai intai au auzit de Castelul lui Dracula si ca li s-a parut interesant. Apoi au cautat mai multe lucruri despre Romania si au descoperit informatii despre o gramada de castele si manastiri extrem de frumoase si cu o istorie impresionanta, si au zis ca trebuie sa le vada.
Mi s-a parut foarte frumos sa vad ca lumea este interesata de tara noastra si de splendorile ei de care, de multe ori, noi, cei care locuim aici, uitam… Asta mi-a mai atenuat din tristetea de a parasi Academic Summer, odata cu intoarcerea mea in tara lui Dracula 🙂
