„There's always gonna be another mountain, I'm always gonna want to make it move (The Climb)“

Londra si minunile ei

de

La fel ca si anul trecut, tot intr-un weekend prelungit de octombrie, Londra ne-a asteptat pe mine si pe familia mea (caci anul asta nu am plecat in descoperirea Londrei doar alaturi de mama) cu bratele deschise si, din fericire, cu soarele stralucind pe cer.

Inca din autocarul care ne transporta de la aeroport in centrul orasului, emotiile au navalit peste mine, de parca urma sa descopar iarasi Londra pentru prima data, de parca acest oras care mi-a furat inima anii dinainte avea sa ma impresioneze si sa ma faca sa ma indragostesc de el din nou si din nou. Si chiar asa a facut! Acum, intoarsa in tara, simt un sentiment amar de dor care parca nu mai trece…

Anul acesta m-am intors la cateva dintre obiectivele turistice cele mai de pret ale Londrei, alaturi de fratii mei care ardeau de nerabdare sa le vada. Din London Eye am asistat la un apus minunat! Ghiciti ce e mai frumos decat Londra? Londra scaldata in lumina apusului!

La Tower Bridge am reusit din nou sa trec peste portiunea dintre turnuri in care, in loc de podea, se afla o sticla groasa care imi permitea sa am vedere directa la tot ce se afla la 42 de metri sub mine! Fiind a doua oara, pentru mine nu a fost o problema, ci pentru fratii mei mai mici, Victor si Iza, care au fost putin mai sceptici si care au pasit cu mai multa greutate, dar care, intr-un final, s-au simtit grozav. Nu cred ca ceea ce ii face sa se teama pe cei care aleg sa ocoleasca podeaua de sticla este inaltimea, ci acea prima senzatie de neliniste. Sunt constienti de faptul ca sunt in siguranta, ca nimic rau nu poate sa li se intample dar, cu toate astea, cad prada acelui instinct primar de conservare care le spune sa ramana in mica lor bula de confort. Iti este frica sa treci peste acea sticla nu pentru ca iti e teama sa cazi, nu pentru ca nu ai fi in siguranta, ci pentru ca prin acel mic pas, acea impresie de siguranta se poate destrama in mii de bucatele in urma carora ramanem noi, fara niciun fel de scut de protectie, in afara bulei noastre de confort, ne stiind ce sa facem ori incotro s-o luam. Ceea ce nu e dam seama este faptul ca nu suntem niciodata complet in siguranta, nici pe pamant, nici undeva in aer, pe un pod de sticla, suspendati la 42 de metri deasupra solului. Asa ca de ce sa nu incercam oricum? 🙂

  

Anul acesta am adaugat pe lista de obiective turistice si Palatul Buckingham sau, in orice caz, tot ce se afla in fata lui, deoarece nu se putea vizita pe interior in perioada asta. Iar pentru ca excursia sa fie completa, am avut parte si de cea mai frumoasa revedere, cu prietena mea cea mai buna, Maria, care s-a mutat impreuna cu familia ei in Anglia, la inceputul anului. Stiti acel moment in care simti atata iubire fata de cineva (in cazul de fata, un prieten) incat pur si simplu atunci cand il vezi simti, fizic, fericire? Ei bine, cam asa mi s-a intamplat mie atunci cand mi-am revazut prietena dupa luni de zile care au fost parca prea lungi…

                                              

De Hyde Park, tot ce va pot spune este ca este un parc superb in care, daca esti pasionat de fotografie, este locul perfect in care sa te duci pentru niste peisaje cu adevarat spectaculoase si, daca aveti noroc, pentru niste poze in care sa surprindeti una dintre muuultele veverite care va vor iesi in cale. Restul va trebui sa descoperiti singuri! 🙂

Londra este superba, are un aer magic, iar odata descoperita, iti ramane in minte si in suflet pentru totdeauna.

 

 

 

Categorii:
Wonderlust

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title