Tabara mea se apropie de final si, desi mi-au placut foarte mult toti profesorii, pot spune ca mi-am ales un profesor preferat. Este cel de care imi voi aminti cu cea mai mare placere: profesorul meu de business care, saptamana trecuta, mi-a fost si profesor de engleza.
Am observat ca mai multi profesori aici, in Academic Summer, predau nu una, ci mai multe materii. Asta mi s-a parut fascinant, deoarece ei au demonstrat ca pot stapani mai multe subiecte cu aceeasi usurinta, mai ales in predare, ceea ce conteaza, din punctul meu de vedere, foarte mult!
David McDonagh este, categoric, profesorul meu cel mai drag de aici din tabara. Are o voce clara si stie sa te faca sa il asculti si cand vorbeste pe ton incet, si cand ridica putin glasul. Explica totul cu mult talent si, oricat de complicat ar parea la prima vedere ceea ce iti spune, te face sa intelegi perfect. Cel mai mult imi place la el faptul ca nicio secunda nu iti este frica de el, asa cum mi se intampla fata de unii profesori din tara. La el am remarcat prima data, si abia apoi am observat ca toti profesorii sunt asa: ne trateaza pe toti absolut egal. Suntem de diferite nationalitati si suntem si destul de diferiti intre noi, unii mai rapizi, altii mai inceti, poate chiar unii mai isteti decat alti, dar in fata profesorilor suntem tratati egal, cu respect. Mi se pare perfect normal si de admirat faptul ca suntem tratati la fel, toti suntem egali.
Inainte de tabara aceasta, Academic Summer, stiam ca, atunci cand plecam in strainatate, e posibil sa nu fim priviti chiar cu toata admiratia din lume cand spunem ca suntem romani. Aici nu exista asemenea diferentieri. Ma simt la fel de bine privita si bine tratata ca oricare dintre colegii mei, iar asta imi da mare incredere in mine. Vin dintr-o tara mica, dar daca eu sunt eleva buna, constiincioasa, creativa, nu voi primi decat cuvinte de lauda. Si de la profesorul meu preferat am primit cateva 🙂