Cand eram mai mica am vazut pentru prima oara filmul „New Year’s Eve”, a carui actiune este despre un Revelion in New York trait de mai multe persoane, aratandu-ne diferite povesti. Multi actori, multe luminite, multa muzica, per total e un film misto, il recomand.
Una dintre povesti este despre o adolescenta, jucata de Abigail Breslin, care vrea sa isi petreaca pentru prima data Revelionul cu prietenii, in Times Square, si despre cum incearca sa isi convinga mama, jucata de Sarah Jessica Parker, sa o lase. In orice caz, sarind direct la subiect, in grupul de prieteni al acestei tipe se afla o fata pe nume Piper. Nu prea sunt genul de persoana care retine numele persoanjelor, dar pe al ei l-am retinut fara ca ea sa aiba vreun merit, ci datorita mamei ei. Aceasta Piper avea o mama care, in disperarea de a fi sigura ca fiica ei este in siguranta cu grupul de prieteni, o urmarea, pe ascuns, peste tot. Nereusind sa fie atat de discreta precum spera, este de multe ori prinsa „in actiune” de prietenii fetei, acestia strigand-o „Piper’s Mom”.
A inceput sezonul festivalurilor, iar in fiecare vara, ma uit cu mama la filmul asta pentru ca da, imi place sa vad filme de sarbatori in toiul verii, dar si in scop educativ – mai mult pentru mama, bineinteles. De fiecare data cand apare Piper’s Mom in film, ii arunc o privire care inspira „asa nu”. Ne uitam la acest film ca la un instructaj (cu Zac Efron) de „asa da”/”asa nu” pentru perioada verii, deoarece este o parte in care persoanjul lui Abigail se furiseaza din casa, moment in care eu primesc privirea.
Probabil ca majoritatea tinerilor nu trebuie sa isi faca griji in privinta momentelor à la Piper’s Mom atunci cand sunt la festivaluri, deoarece nu vin cu mamele, dar eu sunt intre cei mai norocosi, care le iau peste tot sau, mai degraba, care sunt luati peste tot de ele, inclusiv la Neversea, Untold, Summer Well sau alte concerte.
Am trecut cu bine de Neversea, cu toate ca mi se parea, din cand in cand, ca vad cu coada ochiului o figura asemanatoare ei de dupa cate-un bar, cate-o umbrela, ori poate a decis sa ma spioneze de la distanta, prin obiectivul de la aparatul sotului ei. Presupun ca nu o sa stiu niciodata. Tineti-mi pumnii!
Untold, you’re next!
