Am observat ca in special cei de varsta mea pun foarte mare pret pe obiecte si se judeca unii pe altii in functie de ceea ce au: un smartphone, o geaca de piele, o pereche de pantofi, vacantele in care merg sau chiar casele in care locuiesc.
Oricine are o doza de invidie si de prejudecati in el. O poate exterioriza sau o poate ascunde, dar ea, oricum, exista.
Le-am povestit unor copii pe care ii cunosc despre viitoarea si prima mea tabara in strainatate, Sidcot Academic Summer School din Marea Britanie. Le-am povestit despre cum abia astept sa merg si despre pregatirile pe care le fac. Bineinteles ca prietenele mele bune m-au felicitat si s-au bucurat pentru mine, dar au fost si copii care au reactionat… sa zicem, nu foarte frumos. Mi-au zis ca sunt un „copil de bani gata” si asta m-a deranjat, pentru ca eu pot fi orice, dar nu copil de bani gata, fiindca parintii mei muncesc foarte mult, iar eu nu am nici pe departe ceea ce au alti copii, care provin din familii instarite. Insa, pe de alta parte, i-am si inteles. Toata lumea isi doreste cat mai mult. Fiecare primeste cate o bucurie si isi implineste visele in masura in care acestea pot sa fie indeplinite, pentru ca, uneori, visele noastre depind de munca altora, nu de a noastra, si atunci nu avem de ales.
Eu mereu mi-am dorit sa merg intr-o tabara in strainatate. Nu stiu de ce, dar pur si simplu asta am vrut mereu: sa imi fac prieteni de diferite nationalitati, sa invat despre cultura si limba lor, iar ei sa invete lucruri despre cultura si limba mea si, poate, pe viitor, chiar sa ma gazduiasca daca voi calatori prin zone apropiate lor. In vara aceasta imi voi indeplini o dorinta de mult pusa si nu pot spune decat ca abia astept 😀
Fiecare om are destinul lui si, asa cum am spus si in alt post, let it be! Fiecare are altceva ce il face fericit. Poate pentru unii este o intalnire sau un vis, pentru altii un calculator sau o rochie, iar poate pentru altii este o carte. Nu conteaza ce primeste sau ce are cel de langa noi. Daca acel lucru pe care il primeste il face fericit, atunci de ce sa nu ne bucuram si noi pentru el? De ce sa ii zicem lucruri rele si sa il jignim, doar din invidie? Ca sa putem spune dupa aia „Mama, ce tare sunt! Ati auzit ce i-am zis si ce prost se simte acum?”
Eu cred ca trebuie sa scapam de toate geloziile si invidiile dintre noi, pentru ca astfel de intamplari nefericite precum cearta din invidie pot sa distruga prietenii si relatii de o viata – pot interveni nu doar intre colegi, ci si in familie, intre frati. Daca dai la o parte toate lucrurile materiale pe care le avem, cu ce ramanem? Fara casa, fara bani, fara haine, fara smartphone, doar cu familia si cu prietenii. Ei sunt cei de care trebuie sa avem grija inainte de toate.
Recunosc, si eu sunt cateodata o persoana geloasa. Toata viata am tanjit dupa lucruri frumoase, dupa un iPhone si dupa haine noi, si inca mai tanjesc dupa ele, de altfel. Dar am invatat sa transform toate lucrurile negative in lucruri pozitive. Daca imi place noul tricou al prietenei mele nu merg sa ii spun ca este oribil doar ca sa se simta prost si eu sa ma simt bine; ii spun cat de frumos este, facand, astfel, un compliment si primind inapoi bucuria ei. Prietena mea o sa se simta bine si mai increzatoare, iar eu am multumirea ca am facut ceva bun in ziua respectiva. Si ma gandesc ca poate voi avea si eu un tricou la fel de frumos, candva, si n-as vrea sa imi strice cineva bucuria de a-l purta.
Am ajuns la concluzia ca toata invidia si tot raul facut altora ne uratesc, in primul rand, din punct de vedere sufletesc, dar si din punct de vedere trupesc. Tot binele facut, toata fericirea impartasita celor din jurul nostru nu este nimic altceva decat… sa ii zicem praf magic. Acest praf magic ne ajuta sa devenim oameni mai buni, mai frumosi si mai veseli pentru ca, asa cum zice un renumit proverb, „bine faci, bine gasesti”. Presaram praful magic peste lume si devine mai frumoasa. Presaram praf magic, cum avea Tinkerbell, peste dorintele noastre, iar ele isi iau zborul si ajung acolo unde se pot implini.
