„There's always gonna be another mountain, I'm always gonna want to make it move (The Climb)“

Should I Stay or Should I Go?

de

Septembrie, ca in fiecare an, ma copleseste si, cumva, ma deprima, din motive mult prea complexe si amestecate ca sa le pot analiza si organiza pe fiecare in parte, in functie de care doare mai tare si care doare mai incet. Stiu ca anul, calendaristic vorbind, incepe pe 1 ianuarie, dar cred ca subconstientul meu uita asta uneori, pentru la fiecare 31 august mintea mea organizeaza un fel de Revelion secret, necunoscut de nimeni, dar pe care eu il sarbatoresc, tanjind la anul ce urmeaza sa inceapa cat de curand, pe 1 septembrie.

Probabil ca este eleva silitoare din mine cea care scrie acum aceste cuvinte, dar iubesc inceputurile de an scolar – curtea scolii e umpluta de flori, colegii si profesorii impart acelasi bronz care pare, cumva, sa ii apropie, iar toti sunt mai draguti unii cu ceilalti, chit ca doar pentru o zi. Dupa un deceniu de frecventat invatamantul romanesc, am reusit intr-un final sa ma obisnuiesc cu toate lipsurile si neajunsurile lui din restul anului scolar si sa ma prefac ca totul este ca in scolile pe care le-am vizitat in diaspora. M-am gandit ca daca eu am reusit sa trec cu vederea peste toate, poate ca si altii pot, si ca nu este, de fapt, chiar atat de rau, dar cu toate astea, an de an ma despart de tot mai mult prieteni care se duc sa studieze in strainatate.

Chiar saptamana trecuta, cu doar cateva zile inainte de inceperea noului an scolar, mi-au plecat la liceu cu internat in Anglia nu unul sau doi prieteni, ci patru! Asta m-a pus pe ganduri, iar chiar daca in prima faza mintea mea nu putea sa vada decat partile negative, din pricina faptului ca eram trista ca au plecat, ei, bine, abia ulterior am realizat ca, de fapt, ei au fost cei curajosi. Si-au luat inima in dinti si au plecat sa studieze pentru un viitor mai bun, pentru o cariera de succes, pentru o viata cu mai putine griji (pentru ca in Romania totul este mereu mai complicat), chiar daca asta a insemnat sa plece de acasa, departe de familie si de prieteni, intr-o tara straina care s-a dovedit a fi mai primitoare chiar decat tara mama.

Stiu, inca nu a inceput anul scolar… Stiu, mai am o gramada de timp sa ma gandesc si sa iau o decizie – daca dupa terminarea liceului sa imi continui studiile in tara sau in afara, totusi simt ca mai e atat de putin… De mica, inca de cand am aflat ca poti sa mergi la facultate in alta tara, acesta a fost visul meu si nu mi-am imaginat niciodata ca o sa se intample diferit, insa acum, pe masura ce cresc, incep sa vad si avantajele (putine, pe langa multele dezavantaje) de a ramane in Romania.

In fiecare an imi iau la revedere de la prieteni care pleaca la studii in afara, dar nu cred ca am realizat vreodata cu adevarat ce presupune  acest lucru. Nu cred ca am realizat niciodata cu adevarat ca vine randul meu.

„Should I stay or should I go?”, cum spun versurile celebrei piese. Sper sa gasesc curand un raspuns, dar intre timp voi studia, voi petrece, voi iubi neconditionat si voi da tot ce am mai bun din mine. Si poate ca, in curand, ma va ajuta si Universul sa aleg…

Categorii:
Adolescentisme

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title